De ce autismul la fete este diagnosticat mai târziu decât la băieți

Autismul ar putea afecta în egală măsură fetele și băieții, potrivit unui studiu pe termen lung realizat de Institutul Karolinska din Suedia.

Cercetătorii au studiat 2,7 milioane de persoane născute în Suedia între 1985 și 2020, dintre care 2,8% au fost diagnosticate cu autism între vârstele de 2 și 37 de ani.

Studiul, publicat în British Medical Journal, a constatat că, în rândul copiilor cu vârste sub 10 ani, raportul diagnosticelor de autism poate ajunge la patru băieți pentru fiecare fată.

Însă raportul dintre bărbați și femei în rândul celor care primesc un diagnostic de autism a scăzut în timp. Când se ajunge la vârsta de 20 de ani, raportul este aproape egal, ceea ce sugerează că fetele sunt diagnosticate mai târziu decât băieții.

„Când ne-am uitat la toate persoanele cu vârste de peste 10 ani, am constatat o tendință de scădere a raportului dintre sexe în timp”, a declarat dr. Caroline Fyfe, autoarea principală a studiului.

„În special, am constatat că, în cazul fetelor, a existat o creștere a numărului de diagnostice pe parcursul adolescenței. Mai exact, între vârstele de 15 și 19 ani, numărul fetelor diagnosticate a crescut, iar acest lucru a dus la scăderea raportului dintre sexe.”

„Am descoperit că, la vârsta de 20 de ani, numărul fetelor și al băieților diagnosticați era, de fapt, egal. În mod efectiv, nu mai exista o diferență în raportul dintre sexe la intrarea în viața adultă.”

Rezultatele cercetării pun sub semnul întrebării ipotezele anterioare potrivit cărora autismul este mai frecvent în rândul bărbaților și al băieților.

Potrivit Societății Naționale pentru Autism din Regatul Unit, criteriile de bază pentru diagnosticarea autismului includ diferențe în comunicare și interacțiune socială, precum și comportamente și interese repetitive.

Dr. Fyfe explică faptul că există mai multe motive pentru care fetele sunt diagnosticate mai târziu, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine de ce se întâmplă acest lucru.

„S-a observat, în cadrul acestor criterii de diagnosticare, că băieții tind să aibă interese obsesive și comportamente repetitive mai evidente. Așa că acestea nu erau neapărat depistate la fete, deoarece, deși sunt obsesive, interesele pot fi mai convenționale”.

„Și, de asemenea, fetele aveau, în general, abilități mai bune de comunicare socială, deși acest lucru le crea dificultăți, însă erau mai capabile să le ascundă, să le mascheze.”

„Dar, când ajungi la adolescență, toate relațiile tale sociale devin mult mai complexe și este mult mai dificil să urmezi acel tipar. Și atunci, la acel moment, fetele tind să dezvolte afecțiuni concomitente, precum anxietatea și depresia. Iar, pornind de acolo, ele ar putea fi apoi identificate ca având autism.”

Acest lucru este susținut și de dr. Judith Brown, șefa Departamentului de Dovezi și Cercetare din cadrul Societății Naționale pentru Autism. Într-un episod al emisiunii Woman's Hour difuzată la BBC Radio 4, dr. Brown explică:

„Este dificil de răspuns și facem multe presupuneri, dar chiar credem că, în general, fetele cu autism prezintă diferențe mai subtile în comunicarea și interacțiunile sociale, și sunt foarte dispuse să se prefacă, așa că maschează aceste diferențe, iar semnele autismului sunt mai greu de observat.”

Potrivit dr. Brown, părinții și profesorii presupun adesea că autismul apare mai des la băieți decât la fete.

„Ei atribuie aceste stereotipuri, astfel încât, de exemplu, pentru a fi autist trebuie să fii băiat, trebuie să îți placă să fii singur, să ai o dizabilitate suplimentară de învățare, să ai obsesii, să ai diferențe semnificative de comunicare”, spune dr. Brown.

„Iar aceste presupuneri îi fac pe oameni să creadă că fetele nu pot avea autism, astfel încât sunt trecute cu vederea sau sunt considerate pur și simplu timide, rușinoase sau puțin ieșite din comun.”

„Sunt doar puțin diferită și asta e în regulă”

Betsey este o studentă în vârstă de 18 ani și consilieră pentru tineret la organizația caritabilă Ambitious About Autism.

Ea a fost diagnosticată cu autism în clasa a XI-a, întrucât s-a confruntat cu dificultăți în perioada de tranziție. A trecut prin ceea ce a descris drept „epuizare autistică”.

„Eram mereu foarte obosită, îmi era greu să mă mobilizez să merg la școală și să stau acolo. Și aveam o capacitate mai mică de a face față mediului și stimulilor senzoriali, cum ar fi zgomotul”, a spus ea în cadrul emisiunii Woman's Hour.

Betsey spune că autismul fusese menționat anterior în cazul ei, însă nu știa suficient despre autismul la fete, astfel că nu a fost evaluată decât după ce a început să întâmpine mai multe dificultăți în clasa a XI-a.

Înainte, se uitase la criteriile de diagnostic, dar nu era sigură dacă se încadrează.

Dr. Brown subliniază cât de familiară este povestea lui Betsey atunci când vine vorba despre diagnosticarea autismului.

Ea adaugă: „Destul de des, fetele încep să își dea seama singure, de fapt, că se simt diferite. O fată mi‑a spus că «toți ceilalți par să aibă un manual și știu cum să trăiască urmând un manual, dar eu nu am primit acel manual», așa că acest lucru pare să fie foarte comun.”

Potrivit dr. Brown, interesele intense par să fie percepute diferit la băieți și la fete. În cazul băieților, acestea sunt adesea văzute ca o obsesie. Pe când la fete, interesele lor sunt similare celor ale fetelor care nu au autism, de exemplu lectura, dragostea pentru animale sau tricotatul, și sunt folosite pentru relaxare. Însă intensitatea acelui interes este elementul ce ține de autism.

Betsey spune că diagnosticul ei a ajutat‑o să se înțeleagă pe sine și pe ceilalți.

„Doar faptul că știu că nu este nimic în neregulă cu mine, sunt doar puțin diferită și asta e în regulă.”

Un domeniu activ de cercetare

Potrivit volumului din 2022 „Autism Spectrum Disorders - Recent Advances and New Perspectives”, se estimează că aproximativ între 0,8% și 1,4% dintre tineri au o tulburare de spectru autist în Europa.

S-a constatat însă că ratele de incidență ale autismului variază în funcție de țară și de regiune.

În România, nu există statistici naționale oficiale care să detalieze numărul exact de copii și de persoane diagnosticate cu autism. Există însă un studiu din 2017 care a constatat o rată de prevalență de 14,3% în rândul a peste 9.000 de copii evaluați.

Acest rezultat a fost similar cu proporția elevilor incluși în studiu pentru care profesorii semnalaseră anterior posibile semne de autism.

Prin comparație, un studiu anterior a arătat că ratele de prevalență ar putea fi de doar 0,3% pentru copiii cu vârste între 0 și 16 ani în unele regiuni din Polonia. Totuși, numărul diagnosticelor de autism înregistrate în țară a crescut în ultimii ani.

În ceea ce privește viitorul, dr. Fyfe afirmă că diagnosticarea autismului rămâne un domeniu activ de cercetare, fiind necesare mai multe descoperiri pentru a înțelege de ce fetele sunt diagnosticate mai târziu.

Dr. Fyfe susține că o posibilă direcție de cercetare ar putea implica analizarea criteriilor de diagnostic pentru autism și dacă acestea ar trebui să fie ușor diferite pentru fete, având în vedere că autismul pare să se manifeste diferit în cazul acestora.

„De asemenea, știm că, deoarece s-a presupus dintotdeauna că băieții sunt mai predispuși să aibă autism, cea mai mare parte a cercetărilor a fost realizată pe băieți. Prin urmare, criteriile au fost dezvoltate pe baza a ceea ce a fost observat la băieți”, adaugă dr. Fyfe.

„Așadar, o altă arie de cercetare ar fi analizarea în mod specific a autismului la fetele tinere pentru a identifica pe baza acestui lucru tipurile de comportamente și modul în care acestea se manifestă la vârste mai fragede.”

Acest articol a fost scris și revizuit de jurnaliști BBC, folosind inteligența artificială pentru a ajuta în procesul de localizare, ca parte a unui proiect pilot.

Editat de Andreea Gheorghe.